Cum să-ți ajuți copilul când un părinte pleacă pentru o vreme

Pe scurt

• Spune-i copilului clar că părintele pleacă și când se întoarce, socotind în „somnuri”, nu în zile.
• Nu pleca niciodată pe furiș: un rămas-bun scurt și cald e mai bun decât o dispariție fără explicații.
• Lasă-i un obiect special de la părintele plecat: un tricou, o poză, o poveste înregistrată.
• Păstrați aceleași rutine acasă și vorbiți scurt și regulat la telefon sau video.
• Nervii, lipiciul sau somnul agitat sunt feluri obișnuite prin care un copil spune „mi-e dor”.

Cum îi explic unui copil mic plecarea unui părinte?

Când îi explici unui copil mic plecarea unui părinte, spune-i simplu unde merge, de ce și, mai ales, când se întoarce.

„Tata pleacă cu serviciul. Doarme trei somnuri în alt oraș și apoi vine acasă.” Copiii mici înțeleg „trei somnuri” mult mai bine decât „joi” sau „săptămâna viitoare”. Un calendar cu numărătoarea inversă, pe care tăiați în fiecare dimineață un somn, face așteptarea vizibilă.

Evită răspunsurile vagi, precum „vine curând”. Pentru un copil, „curând” poate însemna în orice clipă, iar fiecare zi fără părinte devine o dezamăgire.

Spune-i din timp, dar nu cu săptămâni înainte unui copil foarte mic. Câteva zile sunt de obicei suficiente ca să se pregătească fără să se îngrijoreze prea mult.

Și luați-vă mereu rămas-bun. Să pleci cât doarme sau cât e prins în joacă, ca să eviți lacrimile, îl poate face să se teamă că oamenii dragi pot dispărea oricând. Un rămas-bun scurt și cald, cu o promisiune clară, îl liniștește mai mult.

Cum poate copilul să țină legătura cu părintele plecat?

Ca să țină copilul legătura cu părintele plecat, ajută mai mult apelurile scurte și regulate decât cele lungi și rare.

Alegeți o oră fixă, de exemplu înainte de culcare, și păstrați-o. Un apel de câteva minute la aceeași oră îi dă copilului ceva sigur de așteptat. Pentru cei mici, un mesaj vocal sau un cântec poate fi mai ușor decât o convorbire video, care uneori îi încurcă sau îi întristează.

Obiectele ajută și ele: un tricou care miroase a părintele plecat, o poză lângă pat, o poveste de seară înregistrată din timp, pe care o poate asculta oricând. Părintele plecat poate lăsa și câteva bilețele ascunse, câte unul pentru fiecare dimineață.

Copiii mai mari pot face ceva împreună cu părintele de la distanță: un desen început de unul și terminat de celălalt, un jurnal cu ce s-a întâmplat în fiecare zi sau o hartă pe care urmăresc unde se află.

De ce copilul face nazuri cât e părintele plecat?

Când copilul face nazuri cât e un părinte plecat, de cele mai multe ori nu e „obrăznicie”, ci felul lui de a arăta că îi e dor.

Lipiciul, furia din senin, plânsul la culcare sau trezirile noaptea sunt reacții frecvente. Unii copii se supără chiar pe părintele care a rămas acasă, pentru că lângă el se simt în siguranță să-și arate sentimentele.

Ajută să pui un nume emoției: „Cred că îți e dor de tata. Și mie îmi e.” Păstrați rutinele exact ca înainte: mesele, baia, povestea. Predictibilitatea de acasă îi dă siguranță când lipsește cineva.

Nu promite cadouri pentru purtare bună. Copilul nu are nevoie să „merite” întoarcerea părintelui, iar dorul nu e ceva ce trebuie răsplătit sau pedepsit.

Cum facem întoarcerea mai ușoară?

Ca să fie mai ușoară întoarcerea părintelui, planificați revederea fără așteptări prea mari.

Unii copii sar în brațe din prima secundă. Alții sunt reci, îl ignoră pe părintele care vine sau sunt supărați o vreme. Este normal: copilul are nevoie de puțin timp să se reapropie. Lasă-l să vină în ritmul lui, fără „Nu-l pupi pe tata?”.

Ajută o primă zi liniștită, fără musafiri și fără program încărcat. O joacă simplă cu părintele care s-a întors, o plimbare, o poveste citită de el seara refac legătura mai bine decât un cadou mare.

Vorbiți și despre ce a fost: „Ce ți-a fost cel mai dor?”, „Ce mi-ai păstrat să-mi arăți?”.

Ce facem când absența e lungă, de exemplu la muncă în străinătate?

Când un părinte lucrează în străinătate luni de zile, situația îl afectează pe copil mai profund decât o delegație de câteva zile și merită mai mult sprijin.

Multe familii din România trec prin asta. Ideile din acest articol ajută și aici: rămas-bunul, obiectele, contactul regulat, rutinele. Dar o absență lungă înseamnă adesea că nici numărătoarea în somnuri nu mai are sens, iar copilul poate avea nevoie de mai mult decât atât.

Spune-le educatoarei sau învățătorului ce se întâmplă acasă, ca să înțeleagă eventualele schimbări de purtare. Consilierul școlar sau un psiholog pentru copii vă pot ajuta să găsiți ce i se potrivește copilului vostru.

Acest articol se gândește în primul rând la absențe de câteva zile până la câteva săptămâni.

Pas cu pas

1. Spune-i copilului din timp că părintele pleacă, unde merge și când se întoarce.
2. Socotiți plecarea în „somnuri” și faceți un calendar cu numărătoarea inversă.
3. Alegeți împreună un obiect special de la părintele care pleacă.
4. Înregistrați o poveste de seară sau un mesaj pe care îl poate asculta oricând.
5. Stabiliți o oră fixă pentru un apel scurt sau un mesaj vocal.
6. În ziua plecării, luați-vă rămas-bun scurt și cald, niciodată pe furiș.
7. Acasă, păstrați aceleași rutine de masă, joacă și culcare.
8. Numește-i dorul când apare și primește-l cu răbdare.
9. Tăiați în fiecare dimineață câte un somn din calendar.
10. La întoarcere, lăsați-i copilului timp să se reapropie, fără grabă.

În funcție de vârstă

• 1–3 ani: contează obiectele, vocea și rutinele. Un tricou al părintelui, o poză și un mesaj vocal la aceeași oră spun mai mult decât orice explicație.
• 4–5 ani: ajută numărătoarea inversă în somnuri și o poveste despre plecare și întoarcere. Copilul poate pregăti un desen pe care să-l dea părintelui la revenire.
• 6–8 ani: o hartă cu locul unde se află părintele și un proiect comun, cum ar fi un desen sau un jurnal, îl ajută să se simtă legat de el. Ascultă-i și întrebările despre de ce trebuia să plece.

Cuvinte care ajută și cuvinte de evitat

• Spune: „Tata pleacă trei somnuri și apoi vine acasă.”

• Spune: „E normal să-ți fie dor. Și mie îmi e.”

• Spune: „În fiecare seară, înainte de culcare, vorbim cu mama la telefon.”

• Spune: „Pleacă la muncă, nu pleacă de lângă tine.”

• Evită: „Vine curând.”

• Evită: „Dacă ești cuminte, îți aduce un cadou.”

• Evită: „Nu mai plânge, că-l superi pe tata.”

• Evită: să nu spui nimic până în dimineața plecării.

Greșeli frecvente

• Răspunsurile vagi despre întoarcere, precum „curând” sau „peste o vreme”.
• Cadourile promise în schimbul purtării bune.
• Despărțirile lungi și pline de lacrimi, care îl încarcă și mai mult pe copil.
• Ascunderea plecării până în ultimul moment sau plecatul pe furiș.

Când să ceri ajutorul unui specialist

Dacă absența e lungă sau dacă familia trece printr-o despărțire, o boală sau o pierdere, vorbește cu un psiholog pentru copii; în astfel de situații, o carte cu povești nu este de ajuns.