Cum să-ți pregătești copilul pentru venirea unui frățior

Pe scurt

• Spune-i vestea pe înțelesul lui și leagă sosirea bebelușului de un anotimp sau de un eveniment cunoscut.
• Fă schimbările mari (patul nou, grădinița, olița) cu mult înainte sau abia la ceva timp după naștere.
• Păstrează în fiecare zi un timp special doar pentru el, oricât de scurt, și dă-i un nume.
• Primește cu calm regresele de după naștere: sunt normale și trec.
• Spune-i des că în inima ta e loc pentru amândoi și că poate simți și dragoste, și supărare.

Când îi spun copilului că vine un frățior?

Momentul în care îi spui copilului că vine un frățior depinde mult de vârsta lui, pentru că cei mici nu au încă un simț clar al timpului.

Pentru un copil de doi-trei ani, nouă luni sunt o veșnicie. Mulți părinți aleg să-i spună atunci când burtica începe să se vadă sau când oricum vorbește toată lumea din jur despre asta. E mai bine să afle de la tine decât să audă din conversațiile adulților.

Leagă sosirea de ceva ce înțelege: „Bebelușul vine când se face iar cald afară” sau „după ziua ta”. Un copil mai mare, de cinci-șase ani, poate afla mai devreme și poate urmări luna pe un calendar.

Dacă nu știi ce se potrivește copilului tău, întreabă-l pe medicul lui sau pe educatoare. Îl cunosc și pot avea o părere bună despre momentul potrivit.

Cum îi explic unui copil mic că vine un bebeluș?

Când îi explici unui copil mic că vine un bebeluș, folosește cuvinte simple, scurte și sincere.

„În burtica mamei crește un bebeluș. O să fie frățiorul tău. La început o să fie foarte mic: o să doarmă mult, o să plângă și n-o să se poată juca încă.” Partea a doua e importantă: mulți copii își imaginează un tovarăș de joacă gata făcut și sunt dezamăgiți când vine un bebeluș care doar doarme.

Uitați-vă împreună la pozele lui de când era bebeluș. Povestește-i cum îl țineai în brațe, cum îl hrăneai, cum toată lumea venea să-l vadă. Așa înțelege că și el a fost primit la fel de frumos.

Cărțile cu povești despre frați și o păpușă de care să „aibă grijă” îl ajută să exerseze ce urmează, în ritmul lui.

Cum pot preveni gelozia?

Gelozia între frați nu poate fi prevenită complet, dar poate fi mult îmblânzită dacă primul copil simte că locul lui în familie rămâne sigur.

Nu aduna schimbările mari lângă naștere. Mutarea într-un pat nou, începutul grădiniței sau renunțarea la scutec chiar în săptămânile dinaintea nașterii pot fi simțite ca „sunt dat la o parte pentru bebeluș”. Fă-le cu câteva luni înainte sau amână-le până se așază lucrurile.

Păstrează-i locul. Lucrurile lui speciale rămân ale lui. Roagă-i pe musafiri să-l salute întâi pe el, nu pe bebeluș. Un mic gest, dar copilul îl observă.

Oferă, nu cere, ajutorul. Să aducă un scutec sau să aleagă hainele bebelușului îl poate face mândru, dacă vrea. Sarcinile impuse aduc de obicei resentimente.

Acceptă sentimentele amestecate. Un copil poate iubi bebelușul și poate fi supărat pe el în aceeași zi. Spune-i „Poți să simți și una, și alta. E în regulă.” Sentimentele sunt permise; doar lovitul nu e.

De ce copilul cel mare se poartă ca un bebeluș?

Când copilul cel mare se poartă ca un bebeluș după venirea frățiorului, de obicei își caută locul și vrea să se asigure că e iubit la fel.

Vorbitul ca un bebeluș, accidentele după ce era deja curat, dorința de a bea din biberon sau de a fi purtat în brațe sunt reacții frecvente. Nu sunt capricii și nici un pas înapoi definitiv. Sunt felul lui de a spune „Mai am și eu nevoie de tine”.

Răspunde cu căldură, nu cu rușine. Poți să-l iei în brațe „ca pe un bebeluș mare” câteva minute, apoi să-i amintești de lucrurile pe care doar el le poate face. Nu-i spune „Ești mare acum, poartă-te ca atare”.

De cele mai multe ori, regresele se estompează pe măsură ce copilul simte că nu și-a pierdut locul.

Cum îi dau copilului mai mare suficientă atenție?

Ca să-i dai copilului mai mare suficientă atenție când ai un nou-născut, contează mai mult regularitatea decât durata.

Alege un timp scurt în fiecare zi, zece-cincisprezece minute, doar pentru el, fără telefon și, dacă se poate, fără bebeluș. Dă-i un nume: „timpul Mariei”, „ora noastră”. Copilul așteaptă acel moment și se liniștește știind că vine.

Lasă-l pe el să aleagă ce faceți: o carte, un joc, o tură prin parc. Celălalt părinte sau un bunic poate sta cu bebelușul în acest timp.

Ai grijă și la micile fraze repetate. Un „Șșș, doarme bebelușul!” spus de zece ori pe zi îl face să simtă că e mereu în plus. Când se poate, găsiți o cameră unde să se joace liber.

Pas cu pas

1. Alege momentul potrivit vârstei lui și spune-i vestea simplu și sincer.
2. Leagă sosirea bebelușului de un anotimp sau de un eveniment cunoscut.
3. Uitați-vă împreună la pozele lui de bebeluș și citiți povești despre frați.
4. Fă schimbările mari cu mult înainte de naștere sau amână-le.
5. Implică-l în pregătiri, doar dacă vrea: alegerea unei jucării, aranjarea hainuțelor.
6. Stabilește cine are grijă de el cât ești la maternitate și spune-i din timp.
7. Dacă se poate, adu-l în vizită la maternitate, cu bebelușul în pătuț, ca să ai brațele libere pentru o îmbrățișare.
8. Acasă, păstrează-i rutinele și lucrurile speciale.
9. Începe timpul zilnic doar pentru el din prima săptămână.
10. Primește regresele și supărările cu calm și numește sentimentele.

În funcție de vârstă

• 1–3 ani: rutinele stabile sunt cel mai important lucru. Folosește cuvinte simple, păstrează aceleași ore de masă și de somn și ține-l aproape în momentele de alăptare sau de hrănire, cu o carte sau o jucărie.
• 4–5 ani: implică-l în pregătiri și ajută-l să-și numească sentimentele. Întrebări precum „Ce crezi că o să simtă bebelușul când te vede?” îl fac să se simtă important.
• 6–8 ani: dă-i un rol cu sens, ales de el, și ascultă-i grijile despre corectitudine. La vârsta asta, „De ce el primește și eu nu?” este o întrebare serioasă, care merită un răspuns serios.

Cuvinte care ajută și cuvinte de evitat

• Spune: „În inima mea e loc pentru amândoi.”

• Spune: „Poți să-l iubești și să fii supărat pe el în aceeași zi.”

• Spune: „Acum e timpul nostru. Bebelușul așteaptă.”

• Spune: „Vrei să mă ajuți sau preferi să te joci?”

• Evită: „Ești mare acum, poartă-te ca atare.”

• Evită: „Trebuie să ai grijă de frățiorul tău.”

• Evită: „Șșș, doarme bebelușul!”, spus de zeci de ori pe zi.

• Evită: „Uite ce cuminte e bebelușul, nu ca tine.”

Greșeli frecvente

• Să-i ceri să se poarte „ca un frate mare” tocmai când are mai multă nevoie de tine.
• Să-l faci responsabil de bebeluș sau să-i dai sarcini obligatorii.
• Să-l reduci la tăcere tot timpul ca să nu trezească bebelușul.
• Să-i compari pe cei doi copii, chiar și în glumă.

Când să ceri ajutorul unui specialist

Dacă copilul cel mare devine foarte retras, este agresiv cu bebelușul în mod repetat sau regresele durează multe luni, vorbește cu medicul lui sau cu un psiholog pentru copii.